tromba — / tromba/ s.f. [da un germ. trumba ]. 1. (mus.) a. [strumento musicale a fiato, costituito da un tubo munito di pistoni e terminante in un padiglione] ▶◀ (ant.) buccina, (lett.) oricalco. ‖ bombardino, cornetta, flicorno, trombone, tuba. ⇑ ottone … Enciclopedia Italiana
trombă — TRÓMBĂ, trombe, s.f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuţeală în jurul ei însăşi. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puţin înclinată şi cu o mare viteză; p … Dicționar Român
tromba — (Del it. tromba, trompa). 1. f. manga (ǁ columna de agua que se eleva desde el mar). 2. tromba de agua. 3. Hecho o suceso producido bruscamente y con fuerza o con violencia. tromba de agua. f. Chaparrón intenso, repentino y muy violento. en… … Diccionario de la lengua española
tromba — tromba, como una tromba expr. con rapidez, premura. ❙ «Yo estaba durmiendo en la pensión y él entró como una tromba...» José Luis Martín Vigil, Los niños bandidos … Diccionario del Argot "El Sohez"
Tromba — [italienisch], Trompete. * * * Trọm|ba, die; , ...ben [ital. tromba, lautm.]: ital. Bez. für Trompete … Universal-Lexikon
tromba — trȏmba ž <G mn ā/ ī> DEFINICIJA meteor., v. pijavica SINTAGMA tromba marina glazb. gudaći instrument, vrsta monokorda s gudalom; upotrebljavao se od 16. do 19. st., pretpostavlja se da je postojao i prije ETIMOLOGIJA tal … Hrvatski jezični portal
Tromba [1] — Tromba (ital.), die Trompete, s.d … Pierer's Universal-Lexikon
Tromba [2] — Tromba, 1) Girolamo, von Nocera, lebte gegen Ende des 15. Jahrh. u. schr.: Libro de le Bataglie del Danese. Mail. 1498 u. ö., worin die Thaten des Ogier, eines Ritters der Tafelrunde Karls des Großen, besungen werden. 2) Francesco T. da Gualdo,… … Pierer's Universal-Lexikon
Tromba — (ital.), soviel wie Trompete; T. marina (Meertrompete), s. Trumscheit … Meyers Großes Konversations-Lexikon
Tromba — (ital.), Trompete; T. marīna, s. Trumscheit … Kleines Konversations-Lexikon
tromba — s. f. 1. O focinho de certos animais. 2. [Informal, Por extensão] Cara; nariz. 3. Aspecto carrancudo. 4. Órgão extremamente flexível que no elefante é a sede do olfato e do tato e com o qual apreende a comida e a bebida que leva à boca. 5. Órgão … Dicionário da Língua Portuguesa
